Zona Pieței Sfânta Maria afișează trecătorului curios, un patrimoniu bogat de clădiri istorice dornice să povestească despre evenimentele la care au fost martore de-a lungul veacurilor. Sunt o serie de clădiri emblematice, așa că o plimbare prin zonă este obligatorie atunci când vizitezi Timișoara.
Poate și Timișorenii ar trebui ca, din când în când, să-și facă timp pentru o plimbare în zonă doar pentru a conștientiza patrimoniul bogat al orașului în care trăiesc.
Punctul central al zonei și elementul care a desemnat și numele Pieței. În spatele statuii este istoria execuției lui Gheorghe Doja, nobil secui din Transilvania, liderul răscoalei din 1514 a țăranilor împotriva marilor proprietari unguri de pământ.
Inițial, în locul execuției a fost pusă o icoană a Sfintei Maria, pentru ca în 1906 să fie construită o statuie a Sfintei Marii, după un proiect a lui László Székely, arhitect șef al orașului la începutul secolului al XX-lea, care a proiectat o serie de clădiri din oraș. Sculptura a fost realizată de către György Kiss.
Statuia a trecut printr-o recondiționare majoră după ce, în 2012 a fost dată jos de pe soclu și vandalizată.
Cu siguranță, una dintre clădirile emblematice ale zonei, Palatul Apelor, marchează intrarea dinspre centrul orașului către cartierul Iosefin și face parte din Situl urban „Vechiul Cartier Iosefin”. Construcția sa a fost finalizată în anul 1901, iar la momentul respectiv avea doar un singur etaj pentru a servi drept sediu pentru Societatea de Hidroameliorări Timiș-Bega. La 10 ani de la finalizarea construcției au început lucrările pentru supraetajarea clădirii.
De-a lungul timpului a găzduit mai multe instituții, atât administrative, cât și de educație, printre care Prefectura Poliției, sau decanatul Facultății de Agronomie și cel al Facultății de Geografie din Cluj, care au fost refugiate la Timișoara.
Este poziționat pe colțul dintre străzile 16 Decembrie 1989 și Miron Costin. Construcția a fost finalizată în 1905, iar stilul arhitectural se aliniază cu cel al clădirilor din zonă construite în aceeași perioadă, respectiv Secession. Parterul și primul etaj al clădirii erau dedicate cazinoului, un club al elitei epocii. În club erau adoptat o serie de obiceiuri din străinătate, cum ar fi cel al ceaiului de la ora cinci. Totodată, clubul impunea și un dress code strict. Pe lângă partea de jocuri de noroc, cazinoul oferea și activități culturale, fiind gazda unor întâlniri literare. În același timp, membrii clubului aveau acces la o bibliotecă vastă. Clubul avea și o sală de concerte și spectacole, Sala Lira. În curtea clădirii funcționa și un cinematograf în aer liber și un teatru de vară. Aceste facilități au fost pierdute de-a lungul timpului.
Zona Pieței Maria, precum și întregul cartier Iosefin sunt o parte importantă a istoriei Timișoarei și oferă turistului curios o parte din atmosfera orașului la începutul secolului al XX-lea